Conacul, construit în stil brâncovenesc, a fost ridicat la începutul secolului al XIX-lea de serdăreasa Zinca Bălcescu, fiica postelnicului Tănase Bălcescu. Devenind încă de tânără capul familiei, din cauza morţii premature a soţului ei, ea înalţă conacul ca locuinţă pentru copiii săi: Costache, Marghioala, Nicolae, Sevastiţa şi Barbu. Dintre aceştia, cel mai cunoscut membru al familiei rămâne Nicolae Bălcescu, istoric, scriitor şi figură marcantă în cadrul Revoluţiei din 1848 în ţara Românească.
La începutul secolului al XX-lea, Radu Mandrea, moştenitorul Bălceştilor, întreprinde lucrări de restaurare la conac şi, în 1948, donează domeniul statului cu scopul de a fi transformat în cămin de reculegere şi studiu pentru artişti. Începând cu anul 1968, clădirea a fost refuncţionalizată pentru a găzdui Muzeul Memorial „Nicolae Bălcescu”, prezentând publicului preţioase obiecte de artă decorativă sau de mobilier, dar şi importante documente privind viaţa şi activitatea lui Nicolae Bălcescu sau a familiei sale.
Ansamblul, aflat astăzi într-un necesar proces de restaurare, este deschis publicului larg, continuând astfel tradiţia culturală a locului.
