Dofteana - Ghyka Contribuie la acest monument

COD LMI
BC-II-a-A-00825
JUDEȚ
BACAU
ADRESĂ
sat DOFTEANA; comuna DOFTEANA
LOCALITATE
Dofteana

FAMILII
ARHITECT
MEȘTERI
FUNCȚIE
pensiune
ACCESIBIL
ECHIPA
2012: Leca Irina
Situat în arealul Văii Trotușului, castelul Ghica de la Dofteana face parte din imobilele deținute de familia Ghica împreună cu Palatul de la Comănești. Castelul de la Dofteana este construit în stil romantic la sfârşitul secolului al XIX-lea cu rolul bine definit de castel de vânătoare. Domeniul în sine era renumit în epocă pentru veritabilele partide de vânătoare şi recoltare de trofee, fauna fiind asigurată de apropierea de muntele Nemira şi de apa Trotuşului.
În 1887 Neculai N. Ghika pune să se ridice pe domeniu o locuinţă administrativă cu parter şi etaj denumită impropriu hulubărie. La scurt timp după, proprietarul tocmeşte un arhitect italian pentru a-i realiza planurile și începe a aduce materiale de construcție și meșteri din străinătate în acest scop. Castelul este folosit ca reședință de vară-vacanță pentru familia Ghika.
În perioada celui de-al doilea război mondial, între 1941-1944, în castel a fost stabilit Comandamentul Wehrmachtului. După întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste, castelul este devastat de armata sovietică similar cu palatele de la Comănești și Dărmănești.
Naționalizarea domeniului se realizează în două etape. O dată în 1945, imediat după război prin aplicarea Reformei Agrare, iar în a doua etapă castelul și restul domeniului trec în proprietatea statului. Astfel refuncționalizat, fostul castel de vânătoare al lui Emil Ghika, urmașul lui Neculai Ghika, devine pe rând sediul unor instituții de stat ca: spita TBC, casă de copii, sanatoriu de reumatologie infantilă. 
Deși inițial din cele 33 de camere ale clădirii câteva fuseseră sigilate cu bunuri mobile depozitate în ele, cu timpul acestea au dispărut, camerele revenind în uzul curent.
Unele dintre bunuri au fost luate și folosite pentru transformarea Palatului Ghica din Comănești în Muzeu Etnografic.
După 1989, moștenitorii nu au intentat proces de retrocedare, domeniul rămânând până târziu în anii 2000 în proprietatea consiliului local. Din cauza costurilor imense de întreținere, imposibil de suportat de o simplă comună, se decide scoaterea la licitație publică a domeniului. După câteva licitații în care nu s-a găsit niciun cumpărător, iar prețul a trebuit să fie drastic redus, castelul și domeniul sunt vândute.
Actualul proprietar a organizat o pensiune în clădirea administrativă, începând minore lucrări de reabilitare a castelului în sine și de amenajare minimală a parcului. În cursul lucărilor la castel se produce un incendiu care afectează grav acoperișul. Reparația acestuia imperios necesară, anulează toate planurile de intervenții minore pe interior.